Comuna Smeeni face parte din zona economică „Valea Călmăţuiului" şi este aşezată în zona de contact a Câmpiei Bărăganului de mijloc cu Câmpia Buzău - Călmăţui, de o parte şi de alta a râului cu acelaşi nume. Poziţia centrală pe care o ocupă în cadrul Câmpiei Buzăului oferă zonei Smeeni calitatea de adevărat centru de comandă în ideea dezvoltării unor proiecte de investiţii în agricultură, pe arii lărgite, ca suprafeţe terenuri.
  Comuna Smeeni este aşezată în partea central-sudică a judeţului Buzău la o distanţă de 18 kilometri de municipiul de reşedinţă, subunitate a câmpiei Române şi are ca vecini comunele: Ţinteşti (Maxenu) şi Gălbinaşi (N) cu comuna Luciu (E), cu comunele Brădeanu şi Pogoanele (S) şi cu comunele Florica şi Gherăseni (V).

  Cinci dintre satele sale - Bălaia, Smeeni, Moisica, Albeşti şi Călţuna - sunt situate în direcţia Călmăţuiului de o parte şi de alta a drumului naţional, DN 2C Costeşti-Smeeni-Slobozia. Celelalte sate - Udaţi-Mânzu şi Udaţi- Lucieni - sunt aşezate la câţiva kilometri de şoseaua principală. Până în secolul XX hotarele comunei erau artificiale, însemnate cu pietre şi muşuroaie sau prin drumuri vicinale şi de proprietate. 
   Din punct de vedere geologic, comuna este aşezată pe o unitate de platformă - platforma Moesică, care ocupă fundamentul actualei Câmpii Române.

 

ISTORICUL LOCALITĂŢII

 

Descoperiri arheologice

S-a spus de nenumărate ori că zona comunei Smeeni a fost dintotdeauna una binecuvântată încă de la începuturile vieţii pe acest pământ. Solul bogat şi apa Călmăţuiului care au dat localnicilor bucatele de zi cu zi, pădurea care i-a apărat pe aceştia de prea multe ori din calea tuturor celor care au căutat să le tulbure liniştea, toate acestea au fost argumente hotărâtoare care i-au făcut pe cei stabiliţi aici să prindă rădăcini adânci.

Dovadă stau numeroasele descoperiri arheologice in zona câmpiei Călmăţuiului, mai ales pe raza comunei de astăzi Smeeni stau la baza intemeierii satului Smeeni. Movilele existente pe raza comunei au atras dintotdeauna atenţia nu numai a arheologilor ci si căutărilor de comori care sperau sa găsească aici importante averi.

In regiune si cu deosebire pe malul înalt al Călmăţuului sunt înşirate movili mari, ridicate de triburile care au locuit prin aceste părţi la începutul istoriei. Ţăranii cred ca aceste movili sunt ascunse comori, căci, zic ei se vad de multe ori noaptea flăcări jucând pe ele ceea ce, după cum se ştie, e semnul sigur al prezenţei comorii. Cu aceasta credinţă ei au găurit movilele, dar nu ştiu sa fi găsit comori", spunea la începutul secolului XX, marele moşier Constantin Garoflid.

Alţii spun ca aceste movile trasau traiectoria unui anume drum, ele fiind întâlnite şi pe raza comunelor învecinate. Cert este ca toate căutările au scos la iveală vestigii arheologice importante.

 

         Cele mai vechi piese descoperite provin din satul Smeeni.
In 1959, arheologii au cercetat un tumul de dimensiuni foarte mari, 4 metri înălţime şi un diametru de maxim 55 metri, căruia localnicii ii spun " MOVILA MARE" sau " MOVILA DINTRE SATE" situat între localităţile Smeeni şi Sălcioara, în marginea terasei înalte din dreapta pârâului Călmăţui. Aici s-au descoperit 24 de morminte. S-a constatat ca amenajarea monumentului funerar în epoca bronzului a deranjat urme de locuire mai vechi, din neolitic si eneolitic. Mai precis este vorba despre aspecte ale culturii Boian, ale culturii Aldeni II, ilustrat prin descoperiri de fragmente ceramice si material litic si aspecte ale culturii Horodiştea-Folteşti căreia îi sunt atribuite un bordei şi mai multe fragmente ceramice. Deosebit de important pentru datare a fost un fragment decorat cu scoica, aflat in groapa mormântului 19, precum şi alte fragmente ce reprezintă crestături pe buza si pe umăr, descoperite sub mantaua moviliţei ridicate deasupra mormântului 17. Observaţiile stratigrafice din tumul aupermis împărţirea celor 24 de morminte din epoca bronzului in orizonturi cronologice, cele mai timpurii morminte din tumul, respective cele numerotate cu 5, 12, 14, 17 si 29 aveau iniţiale fiecare câte o manta individuală, toate acoperite la un moment dat cu o movila de pământ de dimensiuni mari.

 

          Înmormântările mai târzii, mai precis mormintele 1, 7, 8, 9, 11, 13, 15, 16, 18 si 20 - 28 fie perforează mantaua tumului, fie au dispunere periferica si circulara in raport cu aceasta. Toate mormintele descoperite sunt de inhumaţie. Un singur, mormânt 19 dublu se individualizează printr-o cameră mortuara, constând intr-o carcasa împletită din nuiele şi acoperita cu rogojini. Celelalte morminte sunt amenajate in gropi de formă rectangulară, având acoperişuri din bârne aşezate în lungul gropii. Toate acestea conţineau ocru, fie depus sub formă de bulgare in stânga craniului, fie presărat pe oasele scheletului ori in jurul lui, iar sub scheletele găsite in poziţie întins pe spate cu picioarele îndoite s-au găsit resturi de rogojini. Orientarea predominanta a scheletelor era cu capul spre V - S - V, unul singur fiind orientat spre V- N-V, iar altul E - N-E.

     In interiorul mormântului 12 s-a găsit un borcan decorat cu impresiuni făcute cu unghia, depus la picioarele defunctului, in mormântul 29 - un vas aflat la picioarele scheletului, iar in mormântul 19 - un colier din dinţi de animal găsit pe oasele toracelui celui mort, toate fiind morminte de copii. Alte obiecte de inventar găsite sunt borcane, o cana-askos, un castron si un inel de bucla de bronz. Este mai mare in schimb frecventa ofrandei alimentare sub forma de oase de animale. 
Descoperirea din tumul de la Smeeni alături de altele similare aparţine unui fenomen larg răspândit in epoca bronzului din regiunea Balcanilor pana in stepele din sudul Ucrainei si Rusiei.

     Tot în "Movila Mare" au fost descoperite şi trei mormin¬te de inhumaţie cu inventar, datate de autorul săpăturilor "de la jumă¬tatea secolului III până în plin secol IV d. HR.". Inventarul cuprinde două căni cenuşii lucrate la roată, o oală din lut cafeniu cu cioburi pisate, un capac de vas lucrat cu mâna, mărgele de sticlă lenticulare, o perlă ma¬re de calcedonie, două cataramede bronz, copci de bronz în formă de liră, clopoţel de bronz (fragmente), un obiect de lemn (putrezit) cu trei nituri de bronz, un pumnal de fier cu două tăişuri, lama dreaptă, gar¬dă scurtă, mâner dreptunghiular în secţiune cu inel la capăt, în teacă de lemn. Mormintele au fost atribuite unei populaţii sarmatice.

      O altă descoperire arheologică este făcută în apropierea punctului "Movila Mare". Pe o terasă este semnalată o aşezare datată în epoca La Tene.

 

       În 1991, la marginea de vest a satului, la baza furaj eră a complexului zootehnic, a fost descoperit din întâmplare un mormânt de inhumaţie orientat N - S, care a avut ca inventar un urcior înalt cu gura trilobată, din pastă fină cenuşie, lucrat la roată, care se în¬cadrează bine în ceramica reprezentativă a culturii Sântana de Mureş, sec. IV d.Hr. În acelaşi loc, în 1978 mai fusese descoperit un mormânt de inhumaţie ce avea în inventar şi un urcior asemănător cu cel recuperat în 1991. La o distanţă de 80 - 100 metri vest delocul menţi¬0nat se află o movilă cunoscută sub numele de "Movila lui Miti", pe suprafaţa căruia s-au găsit numeroase fragmente ceramice aparţinând culturii Sântana de Mureş).

     Pe marginea de nord - N- V a "Movilei Mari" a existat şi un cimitir medieval, din care însă a fost cercetat numai un singur mormânt, fiindcă el a fost distrus aproape în totalitate înainte de săpăturile arheologice din 1959.

 

      Multe alte descoperiri s-au făcut şi pe raza celorlalte localităţi ale comunei. În 1970, un cetăţean din localitatea Sălcioara a descoperit întâmplător un depozit de piese de bronz ce conţinea un celt şi mai multe vârfuri de lance. Dintre acestea dinurmă numai două exemplare au fost recuperate. Arheologii au stabilit că acest depozit, datorită compoziţiei sale, era de la începutul primei epoci a fierului (secolul XI î. Hr.).

     Pe teritoriul satului Moisica au fost semnalate vestigii ce aparţin aspectului cultural Aldeni II 8), La nord-vest de sat, pe celedouă movile şi între ele, pe terasa secundară a Călmăţuiului au fost decoltate fragmente ceramice, o cute de ascuţit şi nişte obiecte dintr-o aşezare datată secolul IV d.Hr. (cultura Sântana de Mureş).